Tot moarte… înainte de moarte

La ce suntem cei dintâi? La decorări post-mortem…

Ne pricepem de minune… Aproape că aşteptăm să mai moară cineva ca să-i oferim omagiile noastre nepreţuite. Dar în timpul vieţii ce-am păzit? Nu era suficient de bun respectivul om / artist pentru a-l preţui la timpul potrivit? I-a crescut peste noapte valoarea? Noaptea noastră, veşnicia lui… Ştim să ignorăm, să dăm cu piciorul în mare grabă, să ne facem că nu vedem, însă când e vorba de premierea unui om mort şi de apărut la televizor ne călcăm în picioare pentru un loc mai în faţă… O ţară încâlcită şi oameni fără de hotare moraliceşti… Căci imediat ce beculeţul camerei de filmat se stinge, am tăiat-o de acolo. Importante sunt aparenţele. Cu esenţa să rămână cine-o vrea…

Ce ne pasă nouă? Suntem vii, încă ni se dezlipesc pleoapele cînd soarele se înalţă pe cer. Pentru cei de dincolo să răsară alt soare, sau altă lună, sau orice alt astru disponibil… dacă o fi cu putinţă. Dacă nu, asta e… De ce ne-ar păsa?

Categorii: Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *