Teatrul, cândva

În teatru, ca și în viață, există o permanentă contradicție de opinii între generații. Între cele de actori, dar și între cele de spectatori. Un permanent regret față de ce-a fost, pe de o parte, și un entuziasm aproape naiv, față de ce este acum, pe de altă parte. Desigur, adevărul în artă nu există. Și nici dreptatea absolută. Sunt doar opinii și nimic mai mult. Unele fundamentate de teorii validate în timp, altele argumentate doar de simțirea proprie.

Pare-se că ce a fost odinioară nu mai contează decât pentru statistici. Sau pentru cei ce analizează teatrul și temeiurile lui. Pentru că teatrul de astăzi arată cu totul altfel. Trăirea, emoția, patima actorului este trecută în planul doi. Scenografiile impresionante, zgomotul, cadența, artificiile tehnice sunt cele care primează. Și cele care iau ochii. Poate că așa trebuie să fie. Și poate că teatrul, ca orice alt fenomen, trebuie să țină pasul cu timpurile ca să poată fi consumat de mase.

Spectacolul de teatru este însă un ansamblu coeziv de mici armonii: actori, regizor, coregraf, decor, costume, lumini, muzică. Una scoasă în evidență, în detrimentul celeilalte, nu face decât să strice această armonie.

Categorii: Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *