Lacrima

Lacrimi… Mândre înfăptuiri ale durerii… Ce ne-am face fără ele? Suntem ciracii lor… Ele ne învaţă ce este uitarea, ce este iertarea, ne arată poteci mai luminoase, fiinţe mai altruiste, cărări presărate cu fulgi neprihăniţi de nea blândă… Într-o lume profană, iată ceva sacru… Suferinţa are tăişuri blânde… ne oferă pe tavă propriul leac. Începe un război pe care tot ea îl sfârşeşte ridicând stindardul păcii, oferindu-ne lacrimi… Un dulce eşafod fără de care nu putem trăi. Pentru fiecare lacrimă vărsată trăiesc un sentiment de teamă, acea teamă inocentă de a nu rămâne fără singura alinare…
Recunoştinţă veşnică proniei cereşti pentru acest dar nepreţuit…

Categorii: Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *