La mulți ani în veșnicii, bunică dragă!

Ce e moartea? De unde vine ea? Care este forța accea necunoscută și odioasă ce ni-i ia pe cei dragi de lângă noi?

Multă vreme am crezut că moartea este intangibilă. Că este un fenomen de care, dacă vreau să mă feresc, o pot face cu mare ușurință. Însă mi-am dat seama că moartea nu este un jucător onest. Nici măcar un bun negociator. Moartea nu cere, nu lasă de la ea, doar ia. Fără justificări, fără explicații, fără nimic. Ia pur și simplu, încât te face să te întrebi la ce bun să existăm dacă tot plecăm odată și-odată.

Astăzi ar fi trebuit să împlinești 70 de ani, bunică dragă. Totuși, acum două zile n-am petrecut așa cum ți-ai fi dorit tu, ci mi-am luat rămas bun de la tine pentru totdeauna. Ce hilară ”petrecere”! Ce comedie ieftină e viața aceasta… În loc de cadou ți-am adus un sicriu, iar în locul florilor, coroane…

Tu, moarte, nu știi că bunicile sunt făcute să spună povești, să aibă un cuvânt bun pentru toți cei din jurul lor, să facă compot și dulceață, să-și alinte nepoții, nu să stea în coșciug… Dacă ai fi știut, poate am fi putut negocia ceva, cumva…

Iar eu, dacă aș fi putut, m-aș fi răzbunat pe tine de o mie de ori, pentru toate amintirile ce mi le-ai furat, odată cu bunica ce mi-ai luat-o. Însă, din păcate, nu se poate, în lupta cu viața tu vei câștiga întotdeauna…

La mulți ani acolo în veșnicii, bunică dragă! La mulți ani oriunde ai fi!

Categorii: Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *