File de istorie

Sânge. Mult sânge. Cu penelul roşiatic este scrisă istoria lumii. Milioane şi milioane de vieţi curmate. Şi cu ce preţ? Ca să fim noi astăzi ceea ce suntem. Dar e drept asta? A meritat atâta vărsare de sânge ca noi să vieţuim nestingheriţi?

Francezi omorâţi de ruşi şi viceversa. Şaptezeci şi cinci de mii de suflete dispărute doar într-o singură zi. Evrei măcelăriţi cu miile de către un tiran însetat de masacre. Ruşi omorâţi de nemţi. Britanici luptându-se cu coloniştii. Războaie mondiale, războaie navale, revoluţii, cuceriri, ghilotine, ruguri. Totul pentru putere. Totul pentru teritorii. Divide et impera cu orice preţ şi prin orice metode. Că doar aveau iezuiţii o vorbă, cum că scopul scuză mijloacele… Să fie oare ăsta pariul nostru cu istoria? Dacă da, înseamnă că noi, oamenii, am pierdut pariul. Şi l-am pierdut de milioane de ori, pentru fiecare viaţă curmată în van.

N-am putea pune punct? Ce nevoie avem de istorie, dacă istoria se măsoară în şi prin cadavrele ingenuităţii? Prin puterea coerciţiei s-a înfiripat şi s-a destrămat lumea. Ce-ar fi să desfiinţăm această putere? Constrângerea e o soluţie plină de erori în orice fel de sistem. Doar inepţia comuniştilor putea să marşeze pe funcţionalitatea şi viabilitatea unui astfel de mod de viaţă coercitiv.

Dacă prin bucata de pâine de care am nevoie pentru a supravieţui trebuie să moară un om, prefer să mor eu de foame. Căci echitatea, dacă nu ne-a fost dată de la începuturi, trebuie să o căutăm noi. Ca să putem trăi unii cu alţii. Şi pentru că nu putem trăi unii fără alţii. Aste e adevărata istorie, cea pe care noi o creăm acum şi aşa. Restul e un vis odios, din care trebuie să ne trezim. Nu putem trăi urându-ne toată viaţa, noi ca popare, tocmai pentru raportarea aceasta permanentă la analele istoriei. Prezentul de azi este istoria de mâine. Să-l schiţăm, aşadar, cu mâinile neîntinate. Pentru noi şi pentru copiii noştri.

Categorii: Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *