De ce mereu fără?

Iubirea nu e un schimb reciproc avantajos. N-a fost și nu va fi niciodată. Nu primești cât dai și nicidecum nu dai cât primești. Cu iubirea nu se face comerț. Nu e expusă la tarabe într-un talcioc oarecare, în care se negociază până la ultima centimă și în care cel mai abil are cel mai mult de câștigat. Nu e pe bani. Nu e cu opulență. Nu are statut social. Nu e pe cauțiune. Nici nu are termen de valabilitate.

Am alergat o viață după iubire. Nu după dragoste, ci după iubire. După aceea a oamenilor pe care i-am iubit. Am alergat după certitudinea de a mă fi iubit și ei, la rândul lor. Dar ce să vezi? Iubirea este fără certitudini. Fără garanții. Fără constrângeri. Fără acte notariale care să-i ateste existența.

Am crescut. Și am continuat să alerg. Tot fără siguranța reciprocității.

Și totuși… de ce mereu fără, și nu întotdeauna cu?

E drept, e fără garanții, dar e cu convingere. E cu tine, cel care oferi. E cu credința unui sentiment care ne face să viețuim în fiece zi. E cu bucuria de a-i fi celuilalt. Cu speranță. Cu sete. Cu libertatea de a simți.

Cu sufletul, în definitiv.

Categorii: Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *